Draga lume,

Iti scriu pentru ca am "preluat" ( adica nu i-am cerut voie) formatul brevetat de Mitzy si insusit cu succes de Xenu ( nici ei nu i-am cerut ) . Iti scriu pentru ca pot sa-ti adresez direct tot ce am de zis. Iti scriu pentru ca tu, lume, m-ai facut sa scriu the end-ul celei mai frumoase perioade din viata mea de pana acum. M-ai facut sa-mi doresc sa arunc si sa uit printre cele mai frumoase amintiri din ultimii 5 ani. Ceea ce o sa si fac, pe aceasta cale. Draga lume, iti spun cu multa sinceritate ca nici macar nu voi regreta aceasta uitare. Si ca voi fi cat se poate de dureros de sincera cu mine in cele ce urmeaza....
Draga lume, nu am avut niciodata pretentii sa ma cunosti, intelegi si accepti cu bune si rele. Ca de fapt noi nu suntem chiar prieteni si nu am fost niciodata. Am vrut io sa ma mint ca suntem, dar asta e alta poveste desirata, ca mie imi place asa cateodata sa ma mint singura ca sa vad cat pot merge pe langa drumul adevarului. Pana la urma tot acolo ma intorc, ca ma plictisesc sa ma mint atat de frumos. Frumusetea e, uneori, aducatoare de black-out-uri..A minciunilor frumusete, zic.
Si pentru ca mi-a placut sa ma mint singura, mi-am asumat orice ar fi urmat, cu demnitate. In ochii mei, ca nu conta parerea ta, draga lume. Asa, deci in timpul in care eu am fost indragostita de tine si ma bucuram de lumea pe care mi-o creeasem din minciunele, tu ce faceai? A, aha, mi-am amintit...Pai tu erai fie depresiv si neincrezatoare in fortele si talentele, fie aveai diverse nevoi/probleme de naturi diferite, de la faptul ca nu aveai cu cine sa o arzi aiurea la o bere sau nu aveai bani dar aveai chef de bere, pana la probleme de natura imobiliara. A, si cateodata mai aveai chef sa iesi ca sa agati fete de bani gata, urate si proaste, si nu te puteai duce singur, mai ales daca eu cunosteam victima.
Apropo de problemele tale imobiliare, asta-mi aminteste de episodul ala funny in care eu m-am imbatat voit intr-o seara si te-am tarat din club la tine acasa, unde am intrat prin efractie si te-am violat. Dar de la atata satisfactie m-am gandit sa-ti las si o amintire si ti-am borat in pat. Sau poate asta s-a intamplat pentru ca bausem totusi mai mult decat intentionasem? De emotie bausem, zici? Ce? Aaaa, zici ca nu e asa....Pai cum, ca asa am auzit in targ ca a fost: m-am imbatat, te-am violat si ti-am borat in pat...Draga lume, asa a fost, recunosc, tu nu ai participat cu nimic la acest viol, nici cu vointa nici cu putinta. Tu nu ai baut, tu nu m-ai dus la tine acasa si nu ai facut nicio atmosfera, tu nu te-ai futut. Tu nu vroiai decat sa-ti inlesnesti vanzarea imobiliarelor, ca doar despre asta am vorbit in timp ce eu (imi doream sa ma imbat mai) ma imbatam repede. Da, poti sa zici ca asta era doar asa, un pretext de taina beata, la fel cum pot sa zic si eu ca asta era motivul de fapt. M-am intrebat de atunci ce legatura aveau aceste lucruri, insa in balonasul meu de minciunele roz nu intra varianta asta, asa incat am ignorat bucatica aia de pamant cu totul.
Si da, draga lume, abia acum iti scriu pentru ca abia acum am spart balonul si am iesit din minciunile cu care ma imbratisasem de ceva timp. Stii, de fapt iti multumesc pentru ca tot datorita tie am ajuns aici. Daca nu ai fi aruncat tu cu noroi atat de urat si de josnic, ti-as mai fi vazut eu vreodata fata asta schimonosita de frustrari? Stiam ca te chinuie complexele, dar faceau parte din tine si le priveam cu drag. Daca nu ti-ai fi dorit atat de tare sa iesi in fata usii de biserica, ca cel mai falnic stalp, as fi aflat eu vreodata ca toate calitatile tale sunt inchipuite? Ca de fapt tu-ti doresti sa pari a fi o lume cu un suflet mare si minunat, cand de altfel sufletul tau e mic, mic, mic? Si trist ca dracu'?
Mda, draga lume, ma bucur tare ca ti-am scris. Da, recunosc, am si eu frustrarile mele si ce ma bucur ca tu le-ai scos la suprafata. Da, de fapt iti dai seama ca mi-e necaz de mor ca in timp ce eu te creeam atat de frumos, tu iti ascundeai cu greu hidosenia. Mi-e necaz ca in timp ce ma uitam la tine ca la cel mai om frumos, tu nici macar nu te straduiai prea tare sa-ti ascunzi bulgarii de noroi pe care-i tineai aproape pregatiti. Da, mi-e ciuda pe mine de mor ca m-am inselat.
Dar, lasa, draga lume, acum ti-am scris si am lasat aici tot amarul si necazul. Si am si uitat. Si daca data viitoare cand o sa ne mai intalnim, nu o sa te cunosc, sa nu te miri, eu de fapt am uitat. Am uitat ca nu te-am cunoscut niciodata. Am uitat ca existi. N-ai existat niciodata :)
Draga lume, acum te las, ca ma cheama toate lucrurile frumoase din lumea mea frumoasa sa-mi indulceasca tristetea asta. Asta pe care o am de discutat cu fetele mele, draga lume, ca doar nu credeai ca...Dar asta e o alta poveste, care nu e pentru ochii lumii. Cu care-mi pierdui deja prea mult timp din viata mea.
Hai, draga lume, te-am lasat acum.
Te puuuuup, pa, pa, pa.

De ajutor

Cand nu ai somn noaptea, pentru ca te ha-ha-hai inconstient la telefon ore intregi cu...nimeni, e bine sa asculti de prieteni. E cazul sa nu mai citesti sms-urile primite de la..nimeni si nici sa mai raspunzi. Asculta-ti doar prietenii care te fac curva. Si dubioasa-n comportament. E one way ticket pentru a-ti inceta usor-usor orice inclinatii spre zambete in mijlocul noptii. E cel mai de ajutor pentru a-ti recapata somnul trist de noapte buna, pentru ca atunci cand prietenii te trezesc in fiecare dimineata when you overslept, ai putea macar sa faci eforturi pentru a le menaja parerea despre tine. Ca altfel te vei trezi intr-o zi de miercuri la 10.30, confuza si neintelegand de ce telefonul nu-ti arata niciun apel pierdut....

De basm

Cu punctele de suspensie intuite acolo unde conversatia nu intereseaza scopul si motivul acestui post happy-happy for my friend :)

C: neatza pisi
O.M: sa traiesti pisi
C: pisiiii,ce faci?nu am mai vb cu tine de un secol
O.M: un secol like 100 years pisi? nu-i de mirare ca ai capatat amnezie pisi, au fost totusi doar cateva sapt
O.M: era pe vremea cand inca mai existau concedii parca
C: da pisi,de parca nu ai fi invatat asta cu exagerarile
C: zi-mi ce faci
O.M: hmmmm....
O.M: pai pisi, ce sa zic diverse ca mi -sau intamplat cateva lucruri intre timp
O.M: de ex stii ca ti-am zis ca trebuia sa ma duc in grecia la un var, un botez bla bla
O.M: mi s-a stricat masina pe acolo
O.M: consecinta insa acelei intamplari a fost insa mult mai halucinanta pt mine
O.M: am aflat, ulterior, ca in urma acelui incident si a unei combinatii de imrepjurari am devenit tata
O.M: a fost oarecum socant pisi, insa intre timp m-am obisnuit cu ideea si cabinetele de ginecologie
C: pisi,tu vorbesti serios????ai facut un kinder????CU O GRECOAICA????
C: oau...pisi,nu ai stat degeaba in secolul asta
C: pai,stai,sa-ti zic ce se zice...sa-ti traiasca
O.M: nu nu fata e de-a noastra doar copilul are locatia conceptiei, probabil grecia
O.M: pisi gracias
C: oau....pisi,chiar te faci tatic
O.M: bione s-au mai intamplat diverse alte kestii, maruntisuri
O.M: nu pisi nu e born
C: nunta?
O.M: asta e o intrebare grea pisi
C: ai trecut-o la capitolul maruntisuri?
O.M: nunta nu s-a petrecut inca p[isi
O.M: pai de ce?..pisi,spune sincer...nu vrei fata?
O.M: ba da fata e kiar ok, dar nunta kiar nu era in plan, bine ca nici copilul nu facea parte din vreo strategie
O.M: asa ca au trecut doar cateva sapt de cand am aflat de copil
O.M: cate socuri crezi tu ca suport si io pe unitatea de timp sa fi facut si nunta
O.M: de abia constientizez iminenta evenimentului pisi
O.M: sa luam si noi lucrurile pe rand pisi
O.M: de ex urmatorul pas ar fi sa afle si parinti ei
C: oau....OAU!!!!deci pe bune,imi dau seama cum te-ai simtit tu,daca mie mi se pare atat de soc...
C: auch...
C: parintii ei nu stiu?
C: PISI!!!!! cati ani are fata?????
O.M: 28 pisi, ca altfel daca era sub 18 ai fi aflat cu siguranta mai devreme si as fi cerut consiliere
C: acum spune-mi....hotararea de a pastra bebe a fost de cvomun acord?
O.M: pisi, io cu kestia cu avortul nu sunt de acord, bine nu-s vreun militant din asta antiavort, fiecare face ce vrea, dar eu nu as face asta
O.M: ea iti dai seama ca a fost putin confuza, mai ales ca nu stia cum o sa reactyionez
O.M: ma rog am vb am stabilit ca e exclus avortul si asa a ramas
O.M: imi imaginez cam ce emotii o fi avut cand m-a sunat sa-mi zica ca i-au iesit 2 liniute la testul ala de sarcini
O.M: si-ti dai semaa ca eu habar nu aveam cum e cu testul ala si am reactionat ceva de genul: 2din cate?
O.M: :))
O.M: 2 din 2 cica
O.M: asa ca pe cale de consecinta azi la 5.30 am programare la ginecolog
O.M: pai pana la urma nu e absolut nimic grav pisi un bebe, doar ca a fost surprinzator for me
O.M: hai sa bagam un tutun pisi si vb after, ca inca nu am reusit sa ma las de rahaturile astea, da e musai s-o fac
C: pisi,spune-mi ca esti fericit...spune-mi ca o sa o iubesti pe fata asta, chiar daca acum e doar ok
O.M: no shit?
O.M: da pisi sunt happy acum, adica am fost cred ca deja dupa vreo 10 min dupa ce-am aflat
O.M: ca recunosc ca prima reactie a fost wtf i've just heard
O.M: da apoi m-a pufnit rasul
O.M: iar acu deja ma simt responsabil pisi
C: oau...un bebe...OAU!!!!
O.M: cand zici fata te referi la mama copilului adica? :D
C: da pisi,you know...in ochii mei a sunat a fericire legata de copil dar atat...eventual responsabilitate fata de mama...vreau sa-mi spui cum stau lucrurile de fapt
O.M: da pisi, o iubesc si spre surpriza mea, care de obicei reuseam sa ma plictisesc dupa cateva luni de o relatie, acum nu s-a mai intamplat asa
C: hihihi,asta vroiam sa aud pisi
O.M: kiar ne-am mutat impreuna si vad ca reusim sa si convietuim cu spalat de vase si toate cele
C: pisi...ma bucur atat de mult pt tine..you made my day
C: e asa...oau...e ca un basm
C: exemplele de relatii din jurul meu sunt tare triste....si eu chiar cred ca se poate si altfel
C: asa,ca la tine
C: si chiar ma bucur ca ti se intampla tie, desi suna cam aiurea, stiu ca esti calificat pt meseria de tatic
O.M: pai pisi acu nu-s toate cu happy end, iar cazul meu pare un happy end din filmele americane
O.M: da ti-am zis ca io intodeauna m-am gandit cum ar fi sa vedem continuarea la un film din asta american cand el cu ea raman impreuna la final totally in love
O.M: adica sa-i arate peste 10 ani pisi, sa vedem atunci cum stau lucrurile
.................................................................................................................................................
Si deci, da, se poate si altfel :)

Blogul meu cel depresiv

Mi se zice ca e cica cel mai depresiv blog ever. Ca ma innec in tristeti inchipuite de ceva timp incoace, abordand fata prelung-livida, privirea pierduta si oftatul a paguba. Ca de fapt nu am motive sa fiu nici trista si nici depresiva. Ca ar trebui sa ma bucur de lucruri ce nu au nicio valoare personala, dar sunt somehow niste realizari fata de propria-mi viata. A, si ca trebuie sa ma mai si hotarasc ce vreau, gasind motivatia pentru asta ( pentru hotarare as in..) pentru ca in timp real sa si fac ceva in directia hotarata...
Eu zic asa:
Ca o fi cel mai depresiv blog ever, ma doare la bascheti. Il scriu pentru ochii si amintirea proprie. Da, este adevarat ca e in spatiul asta declamat public si la nasul oricui, dar la fel de la indemana oricui este sa nu-l citeasca, fiind lipsit de interes pentru orice alta creatura. Alta decat je.
Ca tristetile mele nu sunt inchipuite. Si nici bolile :D ( alea de cap cred ca pot fi certificate oricand de orice comisie ). Ca eu de fapt nu sunt o persoana trista. Deloc. Dar sunt momente in care ma simt mai "ratacita" si mai puerila si mai cu chef de intrebari fata de mine si in care imi asum pe deplin tristetile. Mi le asum ca atare, ca pe niste momente care vin si trec. Motivele sunt putin importante in context. Tristetile fiecaruia sunt extrem de subiective. Iar bolile sunt doar ingrijorari, responsabilitati fata de mine. Ca nu fac prea multe in sensul de a-mi alunga ingrijorarile, este adevarat. Dar atunci ar insemna ca as fi cu adevarat responsabila fata de mine. Which i'm not yet.
Ca nu beau prea mult in weekend-uri. Daca eu nu vreau sa ma invinovatesc pentru aceste mici bucurii, pe care le cunosc de-a lungul timpului a-mi fi benefice la stari, nu inteleg de ce ar putea altii sa ma traga de atentie.
Ca stiu sa ma bucur pentru lucruri marunte. Stiu ca pot sa fac orice vreau eu. Asta nu inseamna ca o sa consider ca am facut cine-stie-ce doar pentru a avea motive de joy.
Si mai zic si ca stiu ca eu in varianta depre nu sunt cea mai buna varianta a mea. O varianta muuult mai buna si mai productiva e aia happy me. Stiu.
Doar ca am voie si nevoie la momentele astea, pentru ca altfel n-as putea sa-mi refac my inner me, partea aia tulburata de "uitatul la propria viata ca la un film la tv, fara sa poti sa te avertizezi" ( cu drepturi de autor la Mitzy).
A, si mai zic asa: ca stiu ce vreau :) Ca vreau sa traiesc. Si o sa aflu eu pana la urma si harta mai fara de ceata. A little bit of time is all i need :)

Colorate si uitate

A fost cred prima oara. Cand mi-am dorit sa pot purta o imagine intr-o fotografie, asa cum am vazut-o eu. Am ramas de-a lungul timpului fidela teoriei conform careia i take a picture with my soul, and i keep it in my heart ( dezvoltata de altfel aceasta teorie cu maria, dintr-o replica de film, you know). Si nu mi-am dorit prea tare sa fac poze, momentele importante le-am purtat intotdeauna intiparite in mine.
Pana azi, cand mi-as fi dorit tare sa fac o poza cu acele culori, in acele lumini. Mi s-a facut frica, gandindu-ma cate oare astfel de momente am uitat. Cate culori si lumini am pierdut. Mi s-a facut frica, pentru o secunda mi-a fugit pamantul de sub picioare. In urmatorii pasi am avut mii de ganduri incoerente care cautau cu disperare momentele potential uitate si pierdute. Mi-au revenit imagini cu locuri. Cu marea. Cu teii. Cu o terasa. Cu un caine. Cu o strada si un trotuar. Cu plaja. Cu strazile. Cu oamenii importanti mie...Si treptat mi-am dat seama ca desi probabil am uitat la fel de multe, imaginile mai mult sau mai putin prafuite din mintea mea fac o imagine coerenta. Si acum stiu cum ar arata colajul vietii mele de pana acum...
Si asta pentru ca m-a izbit intr-o zi plouata de octombrie. Cu doar o raza de soare, cativa nori si niste frunze frumos colorate...

Cam artista, zice..

cand se lasa cu drum lung. deci asa, artista ma vezi tu. asta nefiind nici pe departe vreun pui de compliment in contextul relatiilor ce le impartim. si de n-ar fi profesionale, tot n-ar fi vreo calitate. dar desigur ca stii asta. sa vezi tu daca ma hotarasc cu adevarat sa devin artista. te va pocni asa de tare boemia-mi, ca o sa te mai trezesti doar cand mi-oi juca rolul pana la capat.

3, 2, 1...

Povestea doar cu priviri. Fara intrebari. Cu intamplari intamplatoare. Cu zambete. Fara de care in urmatoarele trei saptamani imi voi plictisi groaznic timpul liber si pierdut pe caile lui bachus.

Exista sau In gatii ma-tii

niste lucruri absolut innebunitoare in jurul meu. Care nu-mi dau voie la liniste. Ma rog, la cautarea ei macar...Nu neaparat in ordinea de pe tricou, ar fi asa:
- mizeria. Din casa, in principiu. Aici intra si dezordinea aferenta, din toate locurile unde se aglomereaza neorganizat diverse nimicuri fara vreo categorie. Sunt insomniaca, nu pot sa citesc, sa gandesc, sa nimic. Ma deprima/enerveaza instant ca nescafe-ul. Urasc din adancul sufletului meu praful ala care nu dispare niciodata, ci doar se inmulteste. Cu atat mai mult acum, cand se si lucreaza in geamu' meu. Praful se adauga la par. Sau invers...Par de mate isterice. Pe canapea, in baie, in bucatarie, pe covor, pe haine, in pat, in aspirator, in calculator, in gat, in gura, in suflet.............. AAAAARRGHHHH!!!! ( asta a fost urletul de neputiinta pe care NU l-am eliberat la momentul de apogeu cu litiera in chiuveta cu vase din bucatarie...). Pot sa accept ca sunt maniaca in privinta curateniei ( which i'm not), dar nu pot sa accept ca sunt nebuna pentru ca m-a deranjat ca s-au pisat matele in chiuveta de la bucatarie...
- banii. Sau lipsa lor. Partial, adevarat. Cand am nevoie, as in for real ( nu intra in aceasta categorie banii de distractii si baut :D ), nu sunt. Cand sunt, ii arunc aiurea fara cap. Cica n-as fi organizata. Sau matura. Dar, vezi, am ajuns la punctul in care mi se face rascruce la orizont. Daca ar fi putini, m-as mai intelege ca nu ma ajung. Dar nu sunt tocmai. Si de aia puterea mea de a ma pricepe se termina acolo unde incepe negura portofelului. In cele mai nasoale momente....
- prostia. Nu a mea*, ci a celor din jurul meu. Mai ales la birou. Profesional vorbind, prostia ma scoate din minti. Pentru ca este asociata cu neprofesionalism, of course, cu consecinte muncitoresti pentru timpul si nervii mei. Iar in afara biroului, de prea putine ori in ultimul timp, am dispozitia necesara sa fac mistouri pe tema asta. Pur si simplu ma enerveaza oamenii prosti de imi vine sa-mi smulg parul din cap..
Nu stiu daca m-am impins in categoria oamenilor care doar se plang, insa lately descopar ca aceasta personalitate a mea iese din ce in ce mai la suprafata. Personalitatea maniaca, zic...Mi se mai ingramadesc in minte urmatoarele:
- articolele/emisiunile despre consumul de alcool. Adica pe bune, ma simt acuzata la fiecare dintre ele ca beau prea mult/prea des. Fuck you, lasa-ma sa traiesc cu inconstienta mea sociala. Semn de alcoolica, zici? Ce? Deci acu, hai, pe bune. Nu ma intereseaza. Nu-mi spune ca beau prea mult. Eu cred ca beau prea putin. Si atata timp cat ma sustine ficatul, o sa continui sa cred asta.
- legalizarea drogurilor usoare si a prostitutiei. Nu ma intereseaza. Nu mai vorbiti atat despre ceva ce nu o sa se intample in vietile nostre de consumatori ilegali.
- alegerile. Deci hai, sictir. NU ma intereseaza.
Si ar mai fi. Imi ia cate o respiratie sa-mi vina altele si altele...Dar mai bine lasa. Sa nu ma mai plang pentru ca in mintea-mi cea maniaca in acelasi timp curg si gandurile anti. Adica de ce-ar/as trebui/putea sa fac pentru a indeparta aceste mici obsesii. Si ma oboseste crunt numai gandul la efortul pe care ar trebui sa-l depun ca sa fac ceva. Nu apuc sa fac, deci, pentru ca sunt prea obosita. De la atata gandit... :D
Asa ca raman la injurat, clasica rezolvare a nervilor de moment. In lipsa de alte rezolvari de moment. Ca daca le-as rezolva for good, eu cu ce naiba mi-as mai ocupa mintea?!??
*Tin sa precizez ca io cu prostia mea ma impac destul de bine, traim impreuna in armonie si buna intelegere.

Si care-i legatura?

Fara titlu de introducere, in continuarea planurilor de yuppy din postul anterior, am avut o seara de vineri minunata. Beata si dansata pana la zori. Fara intalniri ce dau depresii post. Minunata. Am avut si micul dejun din zori, singura si fericita. Si zambitoare. Am avut si we plouat de dupa. Si conversatia sms-ista cea incoerenta, la cafeaua de dupa somnul cel odihnitor. Linistita. Cu filme si emotii. Cu carti. Cu somn. Cu plimbat prin ploaie. Cu cafeaua cea imensa si rochii. Cu somn si bad pisi...
Si saptamana si-a inceput in forta depresia de octombrie, cu o respectabila zi de luni de tot cacatul. Depresia financiara fara de iesire. Idei pre canceroase. Messenger-ul cel plin de scuze. De degeaba. Vizita cea nu chiar dorita de obligatia la cazare. Macar a venit cu o sticla de J&B. Din care speram sa ramana peste saptamana. Care s-a scurs in trei ore de discutii aiurea. In patru persoane cu doua puncte de vedere. Bye-bye J&B. La dracu, vreo trei ore de somn. Suficient cat sa visez sfarsitul lumii (care s-a petrecut in loc frumos cu soare si mare si papa bun si care-apoi a fost ingropata in zapada gri, da??) si pe bad pisi vorbindu-ne, certandu-ne chiar, pentru ca noi insesnsibilele nu o credeam ca este indragostita...Oau..Ceasul nemilos a omorat visul asta care devenise chiar fun de cand o aveam si pe maria prin preajma. Tremurul mainilor si ochii inlacrimati spuneau multe despre concertul obosit din mintea mea...
Urmeaza continuarea zilei cu un somn adanc. Si probabil, depresia isi va continua nestingherita cursul lui octombrie. Asteptam fantomele acestei luni cu interes disimulat. Pentru ca de fapt nu conteaza.
Motto-ul cel sacaitor e de mare actualitate: "don't fight it, embrace it"..And so i shall..
Si daca ma scap de depresia portofelului, sunt aproape sigura ca voi reusi chiar sa fac din luna asta o imbratisare buna. De free, of course....
I'm tired or just getting old and nasty?

Pe bune

S-a dus, gata. E deja past tense. septembrie, zic. A trecut fara alte evenimente majore - exceptand, of course, serara aia de sambata cand am scris finalul povestii never ending, despre care daca n-am zis nimic, a fost pentru ca nici n-o sa zic ca nu merita si deci e ca si stearsa, asta in afara de depresia post finish. Gata.
Si acum de inceput de urmatoarea luna depre de pe lista, pot sa zic ca o duc muuult mai bine, deci chiar sa nu zic cu deochi...Ieri, de chiar cel mai inceput, mi-am luat o hotarare in ciuda depresiei financiare ce ma bantuie si ma ameninta cu aproape falimentul :D...
Asa ca mi-am bagat picioarele si m-am tarat la IAMX, cu, anterior, asezonarea potrivita cu Pisi si Xenu. Unde fuse chiar bine-bine, neasteptat. La concert, zic, nu la asezonare. Care si aia a fost :)) Cu intalniri, cu dansat nebun, cu ras mult, cu noile cunostiinte care de fapt sunt mai vechi cunoscute, cu bere si picioare scurte de noroc :) I had my fun, culmea fiind ca am reusit sa ma trezesc azi dimineata SINGURA, LA O ORA DECENTA PENTRU AJUNS LA BIROU LA TIMP SI CU ZAMBETUL PE BUZE!!! Muhahahahaha!! Asta se intampla atat de rar, incat nu puteam sa nu consemnez momentul :P..Da, se intampla rar chiar si fara conjuncturi deosebite, chiar daca nu ies si ma imprietenesc devreme cu patul meu cel confortabil.
Azi nu mi-am propus sa continui seria de evenimente fericite, dar imi fac planuri in aceeasi directie mi-se-rupista-fata-de-portofelul-meu. Si intuiesc o alta fericire de seara, mi-e foame de acum. De mic dejun si cafea dimineata pe racoare :)
O sa incerc sa uit, in acelasi film, de faptul ca fetele vor fi impreuna acasa...Sper doar sa se bucure si Xenu cum m-as fi bucurat io. Auzisi?!? Ca Maria macar...Desi mie mi-e dor si de Biblioteca si de Miha :)
Nici nu o sa le dau sms-uri la drum de seara, nah!! De invidie si de necaz, e clar...
Acum mai frunzaresc putin timpul pana la terminarea programului, apoi nani putin de odihna tenului, apoi those dancing days, caci tre' sa keep in control.

La-la-lu-lu.
Si Kiss&Swallow shall be.