M-am cam pierdut. In nebunia temporara de atunci incoace.*
Culmea. Nici eu nu imi mai permit sa merg seara trista la culcare. E un lux ce-n vremuri de criza trebuie gestionat cu atentie. Am destule riduri pe fata, nu-mi doresc riduri in suflet.
Bunatatea echivalata cu prostia..Pai eu am recunoscut, cu ajutorul lui Xenu, ca sunt proasta. Si nu am pretins niciodata ca as suferi de vreun suflet sensibil.
So, aproape sincera, aproape mincinoasa, imi spun din suflet ca eu sunt altfel si pot. Si chiar daca uneori ma ia frustrarea pe dinainte si-mi manjesc mainile cu namol, imi trece repede ca ploaia de vara. Intru curatare.
Si nu ca as uita vreodata, doar ca las buba la locul ei. Nu o mai zgandar, trebuie sa faca coaja. Si poate, cu timpul, o sa se si vindece. Desi eu si acum am semne de "buna purtare" din copilarie. Bubele mele au lasat semne fine pentru a-mi aminti.
Ma tot zbat sa-mi termin aceste scrisuri patetice..Nu-mi place deloc non-comunicarea virtuala.
Si daca tot sunt aproape perfecta**, asta este ceea ce ma face aproape imperfecta..
O poveste aproape de rescrierea clasicei formule de incheiere. Nu avem "si-a trait fericita pana la adanci batraneti" dar avem "si-a trait." Nu detinem happy end-ul hollywood-ian, dar am obtinut totusi un end. Ceea ce toata lumea stie cat e de greu. Ca orice poveste, oricat de fascinanta ar fi, poate fi distrusa de lipsa unui final bun.
Si de aceea, ma declar aproape fericita ca am un final aproape perfect la THE poveste.
*m-au ajutat niste plylist-uri sa ma regasesc, nu doar temporar :)
**pentru ca doar Xenu este PERFECTA!!! LA MULTI ANI PISI!!!!
Culmea. Nici eu nu imi mai permit sa merg seara trista la culcare. E un lux ce-n vremuri de criza trebuie gestionat cu atentie. Am destule riduri pe fata, nu-mi doresc riduri in suflet.
Bunatatea echivalata cu prostia..Pai eu am recunoscut, cu ajutorul lui Xenu, ca sunt proasta. Si nu am pretins niciodata ca as suferi de vreun suflet sensibil.
So, aproape sincera, aproape mincinoasa, imi spun din suflet ca eu sunt altfel si pot. Si chiar daca uneori ma ia frustrarea pe dinainte si-mi manjesc mainile cu namol, imi trece repede ca ploaia de vara. Intru curatare.
Si nu ca as uita vreodata, doar ca las buba la locul ei. Nu o mai zgandar, trebuie sa faca coaja. Si poate, cu timpul, o sa se si vindece. Desi eu si acum am semne de "buna purtare" din copilarie. Bubele mele au lasat semne fine pentru a-mi aminti.
Ma tot zbat sa-mi termin aceste scrisuri patetice..Nu-mi place deloc non-comunicarea virtuala.
Si daca tot sunt aproape perfecta**, asta este ceea ce ma face aproape imperfecta..
O poveste aproape de rescrierea clasicei formule de incheiere. Nu avem "si-a trait fericita pana la adanci batraneti" dar avem "si-a trait." Nu detinem happy end-ul hollywood-ian, dar am obtinut totusi un end. Ceea ce toata lumea stie cat e de greu. Ca orice poveste, oricat de fascinanta ar fi, poate fi distrusa de lipsa unui final bun.
Si de aceea, ma declar aproape fericita ca am un final aproape perfect la THE poveste.
*m-au ajutat niste plylist-uri sa ma regasesc, nu doar temporar :)
**pentru ca doar Xenu este PERFECTA!!! LA MULTI ANI PISI!!!!
0 comentarii:
Post a Comment